3,5 lucruri pe care nu mă credeam în stare să le fac (și le-am făcut)

E  tare greu să fii rac. O spun din aproape 3 decenii de experiență.

Vrei să faci multe, ai scopuri, ambiții, dorințe, vise și te avânți cu capul înainte, ca să te lovești , apoi, de propriile îndoieli, de frici, de neîncredere, de zidul ăsta de „lasă că fac mâine”/procrastinare sau de „nu am să pot” (care își are, probabil, temelia în copilărie de la părintescul „tu nu poți, las’ că fac eu”). Și iată te pomenești că faci pași pe loc sau mergi înapoi, de’… ca Racul.

Cleștii sus cine se regăsește în descrierea mea! 😀

Apoi mi-am zis că eu nu merg înapoi, ci înainte, doar că merg cu spatele.

Și iată aici cele trei lucruri jumătate pe care nu credeam ca am să le pot face vreodată, dar le-am făcut:

1.Nașterea- nu e chiar un lucru , mai mult un act, de care aveam o frică teribilă: mă temeam de durerea insuportabilă, mă temeam de complicații, de moarte, de rușine. Când am rămas însărcinată, toate fricile s-au șters, parcă, de la sine, a venit bucuria și acea încredere în corpul meu pe care nu știam că o am. A, și m-am rugat! asta chiar m-a făcut să accept condiția fizică în care mă aflam și să sper la tot ce e mai bine.

2.Gospodăritul- mama mi-e martor, că nu prea mă omoram eu cu curățenia și ordinea în copilărie, aveam alte interese: raiul meu era o carte în care mă puteam adânci oriunde mă prindea cititul, și nu mă complicam cu gătitul meselor, cu aranjatul florilor, sau curățenia generală. Cu timpul , însă, am văzut că sunt mai efectivă și mă simt mai bine dacă este ordine în jurul meu. Probabil lecțiile mamei nu au fost zadarnice și acum mă străduiesc să-mi păstrez casa ordonată (dacă veniți la mine și nu e așa să știți că dau vina pe Vladimir :D).

3.Șofatul- of, ce greu mi-a fost! tata îmi spunea mereu că eu nu sunt făcută pentru a conduce o mașină, mai degrabă mă conducea ea pe mine, mă simțeam ca un trunchi care nu știe să facă două mișcări odată, deci, groaznic. Dar mi-am spus că am să învăț totuși, că nu e nimic ce nu se poate deprinde cu suficientă practică și am făcut-o. Nu mai zic acum de stresul meu din fiecare dimineață când mă porneam la muncă și nici de miile mici zgârieturi pe care le-am avut ulterior.

3,5. Blogging -este jumătatea de lucru de care am fugit foarte mult timp, tot din lipsa de încredere în sine , de tăgăduieli de genul „ce-aș putea să spun și cine o să mă asculte” , apoi am început așa deodată fără să mă gândesc prea mult- am plonjat în marea asta a scrisului online. Îi zic jumătate, pentru că sunt la început și încă nu știu dacă ceea ce fac e treabă bună… rămâne de văzut.

Acestea sunt cele 3,5 lucruri pe care am reușit să le fac trecând peste „Nu pot-urile” din capul meu de Răcușor cu „tendințe înapoiate”.

Dacă aveți experiențe asemănătoare , lăsați-le în comentarii- mă voi bucura să mă pot inspira de la voi.

Vă cuprind .Bisous